schingiuiverb
schin-gi-ui
Definiții
verb tranzitiv
1a supune pe cineva la chinuri fizice sau morale, a tortura
„Cei care schingiuiesc animalele sunt pedepsiți de lege."
verb tranzitiv
2a cauza suferință mare, a chinui îndelung
„Boala l-a schingiuit ani la rând."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Participiu: schingiuit. Gerunziu: schingiuind. Imperfect: schingiuiam. Perfect simplu: schingiui.
Expresii și locuțiuni
a schingiui pe cineva în bătăi — a bate foarte rău pe cineva, cauzându-i suferințe mari
Etimologie
Din slavă (veche) skingovati sau din bulgară, cu sensul de a chinui.
Se scrie corect: Se scrie cu 'sch' la început, nu 'șch' sau 'sc'. Atenție la grupul 'giui' – nu 'gui'.