martirizaverb
mar-ti-ri-za
Definiții
verb tranzitiv
1A supune pe cineva la chinuri fizice sau morale, a face să sufere; a tortura.
„Soldații l-au martirizat pe prizonier pentru a obține informații."
verb tranzitiv
2A face pe cineva să devină martir, a ucide pe cineva pentru credința sau convingerile sale.
„În primele secole, romanii i-au martirizat pe creștini."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu martirizez, tu martirizezi, el/ea martirizează. Participiul: martirizat.
Etimologie
Din franceză martyriser, care provine din grecescul martyr (martor, cel care suferă pentru credință).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': martiriza, nu martirisa. Atenție la grupul 'ri' din mijloc: mar-ti-ri-za.