torturasubstantiv
tor-tu-ra
Definiții
substantiv feminin
1Supliciu fizic sau psihic aplicat cuiva pentru a obține mărturisiri, informații sau pentru a pedepsi.
„Tortura este interzisă prin lege în toate țările civilizate."
substantiv feminin
2Figurat: suferință morală intensă, chin sufletesc.
„Așteptarea rezultatelor a fost o adevărată tortură pentru ea."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: tortura; nearticulat: tortură. La plural: torturi.
Sinonime
chinsupliciucaznămartiriu
Expresii și locuțiuni
a fi o tortură — a fi extrem de neplăcut sau dureros
Etimologie
Din latină tortura, derivat din torquere (a răsuci, a chinui).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 't' și cu 'a' la final, dar cu accent pe ultima silabă: tortură. Nu confunda cu 'tortură' (forma nearticulată) și 'tortura' (articulată).