scânciverb
scân-ci
Definiții
verb intranzitiv
1a scoate sunete slabe, plângăcioase, întrerupte, ca un copil mic sau un animal tânăr, de obicei din cauza disconfortului sau a nevoii de atenție
„Puiul de câine a început să scâncă când a rămas singur în casă."
verb intranzitiv (figurat)
2a se plânge insistent și plângăcios, a se văicări pentru lucruri mărunte
„Nu mai scânci atâta pentru o notă mică, mai bine învață mai mult."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu scâncesc, tu scâncești, el scâncește, noi scâncim, voi scânciți, ei scâncesc. Participiu: scâncit. Gerunziu: scâncind.
Expresii și locuțiuni
a scânci ca un cățel — a se plânge jalnic, a cere milă
Etimologie
Probabil de origine expresivă, imitând sunetul plângerii.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: scânci, nu scînci. Atenție la diacritice: scânci, nu scanci.