văicăriverb
văi-că-ri
Definiții
verb reflexiv
1a se plânge în mod repetat, a se lamenta, adesea cu voce plângăcioasă, din cauza unei dureri sau a unui necaz.
„Bătrâna se văicărea că o dor oasele."
verb tranzitiv
2a spune sau a repeta ceva cu voce plângăcioasă, a se plânge de ceva.
„El își văicărea soarta în fața tuturor."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu mă văicăresc, tu te văicărești, el se văicărește; participiul: văicărit. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus: m-am văicărit.
Sinonime
a se văitaa se lamentaa se plângea se tânguia se boci
Antonime
a se bucuraa se veselia se liniști
Expresii și locuțiuni
a se văicări ca o babă — a se plânge exagerat, fără motiv serios
Etimologie
Din slavă veche 'vajkati' sau din bulgară 'vajkam' (a se văita), influențat de 'vai'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'v': văicări, nu 'vaicari' sau 'văicări' cu 'â'.