bociverb
bo-ci
Definiții
verb tranzitiv
1a plânge cu sughițuri, a se văita tare, adesea în semn de durere sau de jale
„Bătrâna bocia la mormântul fiului ei."
verb reflexiv
2a se plânge, a se văicări (adesea exagerat)
„Nu te mai boci atâta pentru o notă mică!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a boci, bocesc). Participiul: bocit. Gerunziu: bocind. Imperativ: bochește / bociți.
Expresii și locuțiuni
a boci pe cineva — a jeli, a plânge pe cineva mort, a face bocet
Etimologie
Din slavă (bulgară/sârbă) 'bociti' sau din neogreacă, cu sensul de a plânge cu vaiete.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'i' la final, nu 'boci' cu 'ci' greșit? De fapt, corect este 'boci' (cu 'ci' moale), nu 'boci' cu 'ce' sau 'chi'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el/ea bocește' (nu 'boceste').