satisfaceverb
sa-tis-fa-ce
Definiții
verb tranzitiv
1A îndeplini o cerere, o dorință sau o nevoie a cuiva; a da cuiva ceea ce dorește.
„El a reușit să satisfacă cerințele profesorului."
verb tranzitiv
2A oferi o plăcere sau o mulțumire; a fi pe placul cuiva.
„Mâncarea de la restaurant ne-a satisfăcut pe toți."
verb reflexiv
3A se mulțumi cu ceva; a-și găsi împlinirea într-o activitate sau situație.
„Se satisface cu puțin, nu cere mult."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (tipul 'a face'). Participiul: satisfăcut. Gerunziu: satisfăcând. Imperfect: satisfăceam. Perfect simplu: satisfăcui. Conjugare neregulată la prezent: eu satisfac, tu satisfaci, el/ea satisface, noi satisfacem, voi satisfaceți, ei/ele satisfac.
Expresii și locuțiuni
a-și satisface o nevoie — a-și împlini o necesitate fizică sau psihică
a satisface o cerere — a răspunde pozitiv la o solicitare
Etimologie
Din franceză satisfaire, latină satisfacere (satis = destul, facere = a face).
Se scrie corect: Se scrie cu 'sa-' la început, nu 'sati-' (greșit: 'satisface' este corect, nu 'satisface' – dar atenție la forma 'satisfacție' care se scrie cu 'cție' la final).