dezamăgiverb
de-za-mă-gi
Definiții
verb tranzitiv
1A nu împlini așteptările sau speranțele cuiva, a provoca o stare de deziluzie.
„Rezultatul examenului l-a dezamăgit pe elev."
verb reflexiv
2A-și pierde încrederea sau speranța în cineva sau ceva.
„S-a dezamăgit de prietenul său după ce a mințit."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a citi). Participiul: dezamăgit. Gerunziu: dezamăgind. Imperfect: dezamăgeam. Perfect simplu: dezamăgii.
Expresii și locuțiuni
a dezamăgi pe cineva — a nu fi la înălțimea așteptărilor cuiva
Etimologie
Din prefixul de- + a amăgi (a înșela, a păcăli), cu sensul de a înlătura iluzia.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'm', nu 'dezamagi'. Atenție la diacritice: dezamăgi, nu dezamagi.