Definiții
verb tranzitiv
1A aduce la îndeplinire, a realiza sau a duce la bun sfârșit o acțiune, o sarcină, o dorință.
„El și-a îndeplinit visul de a deveni medic."
verb tranzitiv
2A satisface o condiție sau o cerință.
„Candidatul îndeplinește toate condițiile pentru acest post."
verb reflexiv
3A se realiza, a se împlini (despre o dorință, o speranță).
„Speranțele lor s-au îndeplinit în cele din urmă."
Expresii și locuțiuni
a îndeplini o funcție — a ocupa un post sau o funcție oficială
a îndeplini o formalitate — a duce la bun sfârșit o procedură administrativă
Etimologie
Din latină *indeplenire, format din prefixul 'în-' + 'deplenire' (a umple), influențat de 'plenus' (plin).