sălășuiverb
să-lă-șui
Definiții
verb intranzitiv
1a locui, a-și avea sălașul, a se stabili undeva
„Păsările sălășuiesc în cuiburile lor din copaci."
verb reflexiv
2a se adăposti, a se așeza într-un loc pentru a rămâne
„În inima lui sălășuiește o mare bunătate."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme de prezent: eu sălășuiesc, tu sălășuiești, el sălășuiește; perfect compus: am sălășuit; mai mult ca perfect: sălășuisem; participiu: sălășuit.
Expresii și locuțiuni
a sălășui în cineva/ceva — a se afla, a exista în interiorul cuiva sau al ceva (despre sentimente, idei)
Etimologie
Din slavă (veche) *sělište sau din sălaș + sufixul -ui.
Se scrie corect: Se scrie cu â după s: sălășui, nu 'salasui' sau 'sălașui' (cu ș simplu).