locuiverb
lo-cu-i
Definiții
verb intranzitiv
1A avea locuința, a-și avea domiciliul într-un loc; a trăi, a ședea într-un loc.
„Noi locuim la bloc, în centrul orașului."
verb intranzitiv
2A se afla, a se găsi (despre lucruri, idei etc.).
„În inima lui locuiește o mare dorință de a călători."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a locui). Conjugare: eu locuiesc, tu locuiești, el/ea locuiește, noi locuim, voi locuiți, ei/ele locuiesc. Participiu: locuit. Gerunziu: locuind.
Expresii și locuțiuni
a locui cu chirie — a sta într-o locuință închiriată, plătind o sumă de bani lunar
a locui la curte — a locui într-o casă cu curte, de obicei la țară
Etimologie
Din slavă veche *lokusiti* sau din latină *locare* (a așeza), prin intermediul slavon, cu sensul de a-și stabili locul.
Se scrie corect: Se scrie cu doi i la persoana I singular: locuiesc, nu locuesc. Atenție la forma de persoana a II-a: tu locuiești, nu locuiești cu un singur i.