ruginiverb
ru-gini
Definiții
verb intranzitiv
1A se acoperi cu rugină, a oxida (despre metale).
„Bătrâna cheie a ruginit în sertar."
verb intranzitiv
2A căpăta o culoare maronie-roșiatică, ca rugina (despre plante, frunze).
„Frunzele copacilor ruginiseră toamna."
Gramatică
Conjugare: a rugini (verb de conjugarea a IV-a). Forme: eu ruginesc, tu ruginești, el/ea ruginește, noi ruginim, voi ruginiți, ei/ele ruginiră (perfect simplu). Participiu: ruginit.
Expresii și locuțiuni
a-i rugini limba — a vorbi mult, a fi flecar
ruginit de vreme — vechi, demodat
Etimologie
Din slavă veche *rŭža* sau din latină *aerugo*, prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g', nu cu 'j': 'rugini', nu 'rujini'. Atenție la diacritice: 'rugini' cu i final.