restatorniciverb
res-ta-tor-nici
Definiții
verb tranzitiv
1a reînnoi, a reface sau a restabili ceva (o stare, o situație, o formă) după o întrerupere sau o modificare; a readuce la forma inițială
„După furtună, primăria a restatornicit ordinea în parc."
verb tranzitiv
2a restaura, a repara ceva vechi sau deteriorat, aducându-l la starea de funcționare sau de aspect inițial
„Muzeul a restatornicit frescele vechi de pe pereții bisericii."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme de prezent: eu restatornicesc, tu restatornicești, el/ea restatornicește. Participiul: restatornicit. Imperfect: restatorniceam. Perfect simplu: restatornicii. Conjugare regulată, dar cu alternanță c → cești/cește la persoanele a II-a și a III-a singular.
Expresii și locuțiuni
a restatornici ordinea — a readuce ordinea, a restabili liniștea și disciplina
Etimologie
Din prefixul re- + verbul 'astornic' (variantă a lui 'așeznic' sau 'așeznicui'), de origine slavă, cu sensul de 'a așeza, a stabili'.
Se scrie corect: Se scrie cu 're-' la început și cu 'ci' la final, nu 'ce' sau 'che'. Atenție la forma corectă: restatornici, nu 'restatornici' cu 'ș' sau 'restatornici' cu 'ț'.