reprobaverb
re-pro-ba
Definiții
verb tranzitiv
1A mustra pe cineva pentru o greșeală sau o abatere; a dojeni, a certa.
„Profesorul l-a reprobat pe elev pentru că nu și-a făcut tema."
verb tranzitiv
2A respinge un candidat la un examen, declarându-l nepromovat.
„Comisia l-a reprobat la proba orală."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu reprobez, tu reprobezi, el reprobează. Participiul: reprobat.
Expresii și locuțiuni
a reproba pe cineva — a mustra pe cineva pentru o greșeală
Etimologie
Din franceză réprouver, latină reprobare.
Se scrie corect: Se scrie cu 're' la început și 'proba' cu un singur 'p'. Nu confunda cu 'reproba' (a mustra) și 'reproba' (a respinge la examen) – ambele se scriu la fel.