Definiții
verb tranzitiv
1a ridica din nou ceva care a fost coborât sau doborât; a înălța iarăși
„Echipa a reînălțat steagul pe catarg după furtună."
verb reflexiv
2a se ridica din nou în aer sau a se îndrepta iarăși în sus
„Păsările s-au reînălțat spre cer după ce s-au odihnit."
verb figurat
3a reda demnitatea sau importanța cuiva sau a ceva
„Prin eforturile sale, a reînălțat prestigiul școlii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Se conjugă ca 'a înălța': eu reînălț, tu reînalți, el reînalță. La perfect compus: am reînălțat. Participiul: reînălțat.