pufuiverb
pu-fui
Definiții
verb intranzitiv
1A face un zgomot surd și scurt, ca o izbitură moale; a pocni înfundat.
„Pufui ușor, perna s-a lăsat sub greutatea capului."
verb intranzitiv
2A izbucni în râs pe neașteptate, înfundat.
„La gluma lui, toți au pufuit în râs."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, perfect simplu: pufui, pufuiși, pufui; participiu: pufuit.
Expresii și locuțiuni
a pufui în râs — a izbucni într-un râs scurt și înfundat
Etimologie
Onomatopee, probabil din rădăcina 'puf' (zgomot surd).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ui' la final, nu 'uii' sau 'ui' cu altă formă. Atenție la diacritice: pufui (nu pufu-i).