izbucniverb
iz-buc-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A începe brusc și violent (despre foc, război, revoltă, plâns, râs etc.).
„Incendiul a izbucnit în miezul nopții."
verb intranzitiv
2A-și manifesta brusc o stare sufletească puternică (plâns, râs, furie).
„A izbucnit în lacrimi când a aflat vestea."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, intranzitiv. La perfectul simplu: izbucnii, izbucniși, izbucni. Participiul: izbucnit. Gerunziul: izbucnind.
Expresii și locuțiuni
a izbucni în plâns — a începe brusc să plângă
a izbucni în râs — a începe brusc să râdă
Etimologie
Din slavă (veche) *izbyknǫti sau din bulgară, cu sensul de 'a izbucni'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': izbucni, nu isbucni. Atenție la grupul 'buc' – nu 'bucn'.