pufniverb
puf-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate un sunet scurt și puternic pe nas, adesea exprimând dispreț, mânie sau râs înăbușit.
„Când a auzit gluma, a pufnit în râs."
verb intranzitiv
2A izbucni brusc într-o manifestare de râs sau de plâns.
„La vestea neașteptată, a pufnit în plâns."
verb tranzitiv
3A scoate cu putere fum sau abur pe gură sau pe nas (despre oameni sau animale).
„Calul pufnea aburi în aerul rece."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu pufnesc, tu pufnești, el pufnește, noi pufnim, voi pufniți, ei pufnesc. Participiu: pufnit. Gerunziu: pufnind.
Expresii și locuțiuni
a pufni în râs — a izbucni brusc în râs, fără să se poată stăpâni
a pufni de mânie — a-și manifesta furia printr-un sunet scurt și puternic pe nas
Etimologie
Formație onomatopeică, imitând sunetul scos pe nas.
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' și 'n', nu 'pufni' cu 'ph' sau 'pufnii'. Atenție la diacritice: pufni, nu pufnî.