predicaverb
pre-di-ca
Definiții
verb intranzitiv
1A ține o predică, a vorbi în fața credincioșilor într-o biserică, explicând texte religioase.
„Preotul a predicat duminică despre iubirea aproapelui."
verb intranzitiv
2A da sfaturi moralizatoare într-un mod insistent sau plictisitor.
„Bunicul mereu predica despre importanța muncii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Participiul: predicat. Gerunziu: predicând.
Expresii și locuțiuni
a predica în pustie — a vorbi degeaba, fără a fi ascultat
Etimologie
Din slavona veche, probabil prin intermediul grecescului 'predikein'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'd', nu 'predica' cu 'i' după 'd' (greșit: 'predica' – dar forma corectă este 'predica', cu 'e' scurt). Atenție la accent: predicá, nu prédica.