comandaverb
co-man-da
Definiții
verb tranzitiv
1A da un ordin cuiva, a cere cu autoritate să se facă ceva.
„Ofițerul a comandat soldaților să avanseze."
verb tranzitiv
2A cere un produs sau un serviciu (într-un magazin, restaurant etc.) pentru a-l obține.
„Am comandat o pizza pentru cină."
verb tranzitiv
3A conduce, a dirija o acțiune sau o unitate militară.
„Generalul comandă armata în timp de război."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu comand, tu comanzi, el/ea comandă; perfect compus: am comandat; mai mult ca perfect: comandasem; conjunctiv prezent: să comand.
Expresii și locuțiuni
a comanda la restaurant — a alege și a cere mâncare sau băutură într-un restaurant
a comanda armata — a conduce trupele militare
Etimologie
Din franceză commander, latină commandare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'm', nu 'comanda' cu 'mm' sau 'comandă' cu 'ă' la final în forma de verb la persoana a III-a singular (el comandă), dar substantivul este 'comandă'.