ponorîverb
po-no-rî
Definiții
verb tranzitiv
1a coborî, a da jos, a lăsa în jos (ceva sau pe cineva)
„A ponorât coșul în fântână."
verb reflexiv
2a se coborî, a se lăsa în jos, a se prăbuși
„Pământul s-a ponorât după ploi."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme neregulate: eu ponorăsc, tu ponorăști, el ponorăște; participiu: ponorât. Se folosește mai ales în variante populare sau regionale.
Expresii și locuțiuni
a ponorî pământul — a se surpa, a se prăbuși terenul
Etimologie
Din slavă (probabil) sau din latină, cu influențe populare; legat de 'ponor' (prăpastie, adâncitură).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la final, nu cu 'i' (ponori). Atenție la diacritice: ponorî, nu ponori.