urcaverb
ur-ca
Definiții
verb intranzitiv
1a se deplasa în sus, a merge spre un loc mai înalt
„Copiii urcă scările în fugă."
verb tranzitiv
2a duce ceva sau pe cineva într-un loc mai înalt
„El urcă bagajele în tren."
verb intranzitiv
3a crește, a spori (despre prețuri, temperaturi etc.)
„Prețurile au urcat din nou."
Gramatică
Verb de conjugarea I, conjugare: eu urc, tu urci, el/ea urcă, noi urcăm, voi urcați, ei/ele urcă. Participiul: urcat. Gerunziul: urcând.
Expresii și locuțiuni
a urca în slăvi — a lăuda exagerat pe cineva sau ceva
a-i urca sângele la cap — a se enerva foarte tare
Etimologie
Din latină *urcare, derivat din urcus (cârlig, gheară), cu sensul de a apuca și a trage în sus.
Se scrie corect: Se scrie 'urca', nu 'urcă' la infinitiv; forma 'urcă' este doar persoana a III-a singular. Atenție la diacritice: 'urcă' cu ă.