pocăniverb
po-că-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A-și recunoaște păcatele și a se căi de ele, de obicei în sens religios, promițând să se îndrepte.
„După ce a greșit, s-a pocăit și a cerut iertare."
verb reflexiv
2A se întoarce de la o viață greșită la una bună, schimbându-și comportamentul.
„El s-a pocăit și a început să ajute oamenii."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu pocăiesc, tu pocăiești, el pocăiește, noi pocăim, voi pocăiți, ei pocăiesc. Participiul: pocăit. Gerunziul: pocăind.
Expresii și locuțiuni
a se pocăi de păcate — a-și recunoaște și regreta păcatele, cerând iertare
Etimologie
Din slavonă pokajati (a se căi), influențat de greacă.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: pocăni, nu pocîni. Atenție la diacritice: pocăi, pocăit.