piscuiverb
pis-cui
Definiții
verb tranzitiv
1A atinge sau a apăsa ușor cu vârful degetelor, cu ciocul sau cu un obiect ascuțit; a ciupi ușor.
„Pisicuța m-a piscuit cu ghearele pe mână."
verb tranzitiv
2A înțepa ușor, a pișca (despre insecte sau plante).
„Urzica m-a piscuit la picior."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Participiul: piscuit. Gerunziu: piscuind. Imperfect: piscuiam. Perfect simplu: piscuii.
Expresii și locuțiuni
a piscui pe cineva — a necăji sau a tachina ușor, cu glume
Etimologie
Din latină *pinsicare, derivat din pinsere (a zdrobi), sau formație onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc', nu 'șc' – piscui, nu pișcui. Atenție la diacritice: piscui (nu piscu-i).