Definiții
verb tranzitiv
1A introduce un obiect ascuțit în ceva sau în cineva, provocând o mică rană sau durere.
„A înțepat balonul cu un ac."
verb tranzitiv
2A provoca o senzație de usturime sau înțepătură, ca o insectă.
„Albina l-a înțepat pe mână."
verb tranzitiv figurat
3A jigni sau a răni pe cineva printr-o remarcă ironică sau răutăcioasă.
„Observația lui l-a înțepat pe coleg."
Gramatică
Conjugare: a înțepa, pers. 3 sg. înțeapă, participiu înțepat. Forme de perfect simplu: înțepai, înțepași, înțepă.