pișcaverb
piș-ca
Definiții
verb tranzitiv
1a strânge o bucată mică de piele între degete, provocând o durere ușoară sau o senzație de înțepătură
„Mama l-a pișcat ușor pe obraz ca să-l trezească."
verb tranzitiv
2a înțepa (despre insecte sau animale) cu un ac, cu dinții sau cu ciocul
„Viespea l-a pișcat pe mână."
verb tranzitiv
3a produce o senzație de usturime sau de înțepătură (despre frig, arsură etc.)
„Gerul îl pișcă pe obraji."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular: pișcă; participiu: pișcat; gerunziu: pișcând. Conjugare: eu pișc, tu pișci, el/ea pișcă, noi pișcăm, voi pișcați, ei/ele pișcă.
Expresii și locuțiuni
a pișca la inimă — a provoca o emoție puternică, de obicei tristețe sau milă
a se pișca de cineva — a-și bate joc, a ironiza pe cineva
Etimologie
Din latină *pinsicare, derivat din pinsere (a zdrobi, a strivi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș', nu cu 's': pișca, nu pisca. Atenție la diacritice: pișca, nu pisca.