usturaverb
us-tu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A provoca o senzație de durere ascuțită și trecătoare, ca o înțepătură sau o arsură ușoară.
„Ceapa mă ustură la ochi."
verb intranzitiv
2A produce o senzație de mâncărime sau de arsură pe piele sau pe mucoase.
„Rana mă ustură când o dezinfectez."
verb figurat
3A provoca o suferință morală, o jignire sau o remușcare.
„Cuvintele lui m-au usturat adânc."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu ustur, tu usturi, el ustură, noi usturăm, voi usturați, ei ustură. Participiu: usturat. Gerunziu: usturând.
Expresii și locuțiuni
a-i ustura pe cineva limba — a avea o dorință puternică de a spune ceva, de a răspunde sau de a critica.
Etimologie
Din latină *ustulare, derivat din urere (a arde).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' la început, nu 'ustura' cu 'o' (greșit: 'ostura'). Atenție la forma de persoana a III-a: 'ustură' cu 'ă'.