pingăliverb
pin-gă-li
Definiții
verb tranzitiv
1A mânca ceva cu poftă, de obicei în grabă sau cu lăcomie, adesea folosit în registru familiar sau ironic.
„A pingălit toată prăjitura într-o clipă."
verb tranzitiv
2A murdări, a păta ceva, a face ceva murdar (în unele variante regionale).
„Nu-ți pingăli hainele noi cu ciocolată!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu pingălesc, tu pingălești, el pingălește; perfect compus: am pingălit; mai mult ca perfect: pingălisem; participiu: pingălit. Variante regionale: pingălui.
Expresii și locuțiuni
a pingăli de rușine — a mânca foarte repede, de parcă ți-ar fi rușine să fii văzut mâncând
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din rădăcina 'pingă' (a mânca) sau influențat de 'pângări' (a murdări), cu sensuri extinse în vorbirea populară.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'g', nu 'pingali' sau 'pingălî'. Atenție la diacritice: pingăli, nu pingali.