spionaverb
spi-o-na
Definiții
verb tranzitiv
1a urmări în secret activitatea, mișcările sau discuțiile cuiva, pentru a obține informații, de obicei în scopuri de securitate sau politice
„Agentul secret a fost trimis să spioneze ambasada inamică."
verb tranzitiv
2a observa pe furiș, a pândi, a iscodi
„Vecinul nostru stă mereu la geam și spionează cine intră în bloc."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, indicativ prezent, forma de bază 'spiona' (infinitiv: a spiona). Se conjugă: eu spionez, tu spionezi, el/ea spionează. Participiul: spionat.
Expresii și locuțiuni
a spiona din umbră — a urmări pe cineva fără să fie văzut, din ascunziș
Etimologie
Din franceză 'espionner', prin intermediul substantivului 'spion'.
Se scrie corect: Se scrie 'spiona', nu 'spiona' cu 'ș' sau 'spyona'. Atenție la diftongul 'io'.