așteptaverb
aș-tep-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A rămâne undeva sau a sta într-o anumită stare până când sosește cineva sau ceva, sau până se întâmplă un eveniment.
„Am așteptat autobuzul la stație timp de zece minute."
verb tranzitiv
2A avea speranța sau dorința ca ceva să se întâmple; a se aștepta la ceva.
„Mă aștept să iau o notă bună la examen."
verb tranzitiv
3A fi pregătit pentru ceva sau a prevedea o situație.
„Îl așteptam să vină mai devreme, dar a întârziat."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu aștept, tu aștepți, el/ea așteaptă, noi așteptăm, voi așteptați, ei/ele așteaptă. Participiu: așteptat. Gerunziu: așteptând. Imperfect: așteptam. Perfect simplu: așteptai. Mai mult ca perfect: așteptasem.
Expresii și locuțiuni
a aștepta cu brațele încrucișate — a aștepta fără să facă nimic, pasiv
a nu mai putea aștepta — a fi nerăbdător, a dori foarte mult
a se aștepta la orice — a fi pregătit pentru orice situație
Etimologie
Din latină *aspectare, formă frecventativă a lui aspicere (a privi, a observa).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'a', nu 'ashtepta' sau 'așteapta'. Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'așteaptă' (cu 'ă' la final), nu 'așteapte'.