pălăiverb
pă-lăi
Definiții
verb tranzitiv
1a bate pe cineva cu palma sau cu un obiect, a lovi
„L-a pălăit peste obraz pentru că a mințit."
verb reflexiv
2a se lovi singur, a se bate (în glumă sau în serios)
„Copiii se pălăiau cu pernele în camera de joacă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La indicativ prezent: eu pălăiesc, tu pălăiești, el/ea pălăiește. La perfect compus: am pălăit. Participiul: pălăit.
Expresii și locuțiuni
a o pălăi — a bate pe cineva, a da o bătaie
Etimologie
Probabil derivat din substantivul 'palmă' sau din verbul 'a pălmui', cu influență expresivă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și cu 'â' în interior: pă-lăi. Nu confunda cu 'pălărie' (substantiv).