orăcăiverb
o-ră-că-i
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete caracteristice broaștelor sau broaștelor râioase.
„Broaștele orăcăie în baltă după ploaie."
verb intranzitiv
2A vorbi sau a cânta neplăcut, cu voce ascuțită și dezagreabilă (despre oameni).
„Nu mai orăcăi atât, te rog, mă doare capul!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu orăcăi, tu orăcăi, el orăcăie, noi orăcăim, voi orăcăiți, ei orăcăie. Participiu: orăcăit.
Expresii și locuțiuni
a orăcăi ca o broască — a vorbi sau a cânta foarte urât, dezagreabil
Etimologie
Formație onomatopeică, imitând sunetul broaștei.
Se scrie corect: Se scrie orăcăi, cu ă după r și cu ă înainte de i. Nu confunda cu 'orăcăi' (greșit) sau 'orăcăi'.