cârâi - definiție, sinonime, exemple

DEX › cârâi

cârâiverb

câ-râ-i

Definiții

verb intranzitiv

1A scoate sunete scurte și ascuțite, caracteristice corbilor sau altor păsări.

„Corbii cârâie dimineața în copacul din curte."

verb intranzitiv (figurat)

2A se plânge în mod repetat și enervant, a bombăni, a se văita.

„Nu mai cârâi atâta, spune clar ce te supără!"

Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu cârâi, tu cârâi, el cârâie, noi cârâim, voi cârâiți, ei cârâie. Participiu: cârâit. Gerunziu: cârâind.

tăcea lăuda

a cârâi la cineva — a se plânge cuiva în mod insistent, a se văita

Formație onomatopeică, imitând sunetul corbilor.

Se scrie corect: Se scrie cu â după c, nu cu î: cârâi, nu cîrîi. Atenție la diacritice: cârâi, nu carai.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.