nădăjduiverb
nă-dăj-dui
Definiții
verb intranzitiv
1a avea speranță, a aștepta cu încredere realizarea a ceva; a spera
„Nădăjduiesc că voi lua o notă bună la examen."
verb tranzitiv
2a se încrede în cineva sau în ceva, a conta pe
„Nădăjduim în ajutorul prietenilor noștri."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a urî), cu forme neregulate la perfect simplu: nădăjduii, nădăjduirăși etc. Participiul: nădăjduit. Gerunziu: nădăjduind.
Expresii și locuțiuni
a nădăjdui în Dumnezeu — a avea credință și speranță în ajutorul divin
Etimologie
Din slavă (veche) nadějati (a spera), cu influență românească.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'n' și cu 'j' înainte de 'dui': nădăjdui. Nu confunda cu 'nădejde' (substantiv).