speraverb
spe-ra
Definiții
verb intranzitiv
1A avea nădejde, a aștepta ceva cu încredere că se va întâmpla.
„Sper că voi lua o notă bună la examen."
verb tranzitiv
2A dori și a crede că un lucru este posibil sau se va împlini.
„Sper să ne vedem în vacanță."
Gramatică
Verb de conjugarea I, conjugare: eu sper, tu speri, el/ea speră, noi sperăm, voi sperați, ei/ele speră. Participiu: sperat. Gerunziu: sperând.
Expresii și locuțiuni
a-și pune speranța în cineva/ceva — a avea încredere că cineva sau ceva va ajuta sau va rezolva o situație.
Etimologie
Din latină sperare, prin intermediul limbii italiene sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 's', nu 'spira' (care este alt verb). Atenție la forma de persoana a III-a: 'el speră' cu ă, nu 'spera'.