deznădăjduiverb
dez-nă-dăj-dui
Definiții
verb intranzitiv
1A-și pierde speranța, a cădea în deznădejde; a dispera.
„Nu deznădăjdui, vei reuși la examen dacă înveți."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugat: eu deznădăjduiesc, tu deznădăjduiești, el deznădăjduiește. Participiul: deznădăjduit.
Expresii și locuțiuni
a nu deznădăjdui — a nu renunța la speranță, a continua să spere
Etimologie
Din dez- + nădăjdui (a spera), din slavă veche nadežda.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'd' în a doua silabă: deznădăjdui, nu 'deznadajdui'.