nădăiverb
nă-dăi
Definiții
verb tranzitiv
1a pune nădejde, a spera; a se încrede în cineva sau în ceva
„El nădăjește într-o zi mai bună."
verb intranzitiv
2a avea încredere, a conta pe cineva
„Nădăiesc în ajutorul tău."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a nădăi. La persoana a III-a singular: nădăiește, la plural: nădăiesc. Participiul: nădăit.
Expresii și locuțiuni
a-și pune nădejdea în cineva — a se baza pe cineva, a avea încredere
Etimologie
Din slavă (nadediti) sau din latină (sperare), prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la început și cu 'ă' înainte de 'i': nădăi. Nu confunda cu 'nădejde'.