năclăiverb
nă-clăi
Definiții
verb tranzitiv
1a murdări, a păta cu noroi sau cu o substanță lipicioasă; a umple de murdărie
„Copiii s-au năclăit de noroi după ploaie."
verb reflexiv
2a se murdări, a se umple de noroi sau de altă substanță lipicioasă
„S-a năclăit pe haine când a căzut în șanț."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu năclăiesc, tu năclăiești, el năclăiește. Participiul: năclăit.
Expresii și locuțiuni
a se năclăi de noroi — a se umple complet de noroi, a se murdări foarte tare
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la o rădăcină care înseamnă 'noroi' sau 'murdărie'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'n' și cu 'î' la final: năclăi. Nu confunda cu 'năclăit' (participiul).