miraverb
mi-ra
Definiții
verb reflexiv
1a privi cu atenție, a se uita la cineva sau ceva cu interes sau admirație
„Se mira la peisajul din fața ei."
verb reflexiv
2a fi uimit, a rămâne surprins de ceva neobișnuit
„Mă mir că ai reușit să termini atât de repede."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a muri). Se conjugă: eu mă mir, tu te miri, el/ea se miră, noi ne mirăm, voi vă mirați, ei/ele se miră. Participiul: mirat. Gerunziu: mirându-se.
Expresii și locuțiuni
a nu-i veni să creadă (a se mira) — a fi extrem de surprins, a nu putea accepta ceva
Etimologie
Din latină mirari, prin intermediul italiană mirare.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur r: 'mira', nu 'mirra'. Atenție la diacritice: 'mira' (verb), nu 'mîra'.