contemplaverb
con-tem-pla
Definiții
verb tranzitiv
1a privi cu atenție și cu plăcere, cu admirație sau cu gândire adâncă
„Stătea pe malul mării și contempla apusul."
verb tranzitiv
2a medita profund asupra unui lucru, a reflecta
„Contempla sensul vieții în liniștea serii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: eu contemplu, tu contemplezi, el contemplă. Participiu: contemplat. Gerunziu: contemplând.
Expresii și locuțiuni
a contempla natura — a privi și a admira peisajele naturale cu atenție și încântare
Etimologie
Din latină contemplare, prin intermediul franceză contempler.
Se scrie corect: Se scrie cu 'm' după 'con-', nu 'contempla' cu 'n' înainte de 't'? Corect este 'contempla', cu 'm' înainte de 't' (din latină). Greșeală frecventă: 'contem' scris 'contam'.