uimiverb
u-i-mi
Definiții
verb tranzitiv
1A produce o impresie puternică de mirare sau de surprindere; a ului, a minuna.
„Peisajul de la munte ne-a uimit prin frumusețea lui."
verb reflexiv
2A rămâne surprins, a se mira de ceva neobișnuit sau neașteptat.
„M-am uimit de cât de repede a crescut copilul."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul 'a iubi'?). Conjugare: eu uimesc, tu uimești, el/ea uimește, noi uimim, voi uimiți, ei/ele uimesc. Participiul: uimit. Gerunziul: uimind.
Antonime
indiferențalăsa rece
Expresii și locuțiuni
a rămâne uimit — a fi extrem de surprins, a nu-și găsi cuvintele
Etimologie
Din slavă veche (probabil de la 'umiti' sau similar), cu influențe în limbile slave.
Se scrie corect: Se scrie 'uimi' cu doi i, nu 'uimi' cu un singur i. Atenție la formele de conjugare: 'uimește' cu 'e' după 'm'.