meșteverb
meș-te
Definiții
verb tranzitiv
1a face, a crea sau a realiza ceva cu pricepere și îndemânare; a meșteri
„El mește uneltele din lemn pentru atelier."
verb tranzitiv
2a repara sau a aranja ceva cu dibăcie
„Bunicul mește vechiul ceas de perete."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, persoana a III-a singular, indicativ prezent. Infinitiv: a mește. Participiu: meștit.
Expresii și locuțiuni
a mește ceva — a face ceva cu îndemânare, a lucra cu pricepere
Etimologie
Din slavă veche *mestiti* sau din bulgară *местя* (a amesteca, a face), influențat de cuvântul 'meșter'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș', nu cu 's': mește, nu meste. Atenție la diacritice: mește (cu ș).