mărmuri - definiție, sinonime, exemple

DEX › mărmuri

mărmuriverb

măr-mu-ri

Definiții

verb intranzitiv

1A scoate sunete nearticulate, a bolborosi, a vorbi neclar sau a produce un zgomot surd și continuu (adesea despre animale sau oameni care mormăie).

„Bătrânul mărmurea ceva în barbă, dar nimeni nu-l înțelegea."

verb intranzitiv

2A produce un sunet monoton și prelung, ca un murmur (despre apă, vânt etc.).

„Pârâul mărmurea printre pietre, creând o atmosferă liniștită."

Verb de conjugarea a IV-a, persoana a III-a singular la prezent: mărmurește; participiu: mărmurit. Formează timpuri compuse cu auxiliarul 'a avea'.

a mărmuri în barbă — a vorbi neclar, încet, de obicei nemulțumit, fără a fi auzit clar

Derivat din substantivul 'murmur' (cuvânt de origine latină 'murmurare'), cu sufix verbal -i.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'm' și cu 'u' înainte de 'ri': mărmuri. Nu confunda cu 'murmuri' (pluralul substantivului 'murmur').

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.