junghiaverb
jun-ghia
Definiții
verb tranzitiv
1a înțepa sau a tăia cu un cuțit sau cu alt obiect ascuțit; a răni prin înjunghiere
„L-a junghiat cu un cuțit în timpul altercației."
verb intranzitiv
2a produce o durere ascuțită, ca o înțepătură (despre dureri fizice)
„Îl junghia în piept la fiecare respirație adâncă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu junghii, tu junghii, el junghie, noi junghiem, voi junghiați, ei junghie. Participiu: junghiat. Gerunziu: junghiind.
Expresii și locuțiuni
a-l junghia (pe cineva) o durere — a simți o durere ascuțită și bruscă
Etimologie
Din latină *iugulare, derivat din iugulum (gât).
Se scrie corect: Se scrie cu 'gh' după 'jun', nu 'junja'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el junghie', nu 'junghiază'.