furaverb
fu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A lua pe ascuns bunul altuia, fără drept, cu intenția de a-l păstra sau folosi.
„Hoțul a furat o bicicletă din fața blocului."
verb tranzitiv
2A atrage atenția sau admirația cuiva, a captiva.
„Spectacolul i-a furat pe toți spectatorii."
verb tranzitiv
3A răpi sau a lua cu forța (învechit).
„Piratul a furat comoara de pe corabie."
Gramatică
Verb de conjugarea I, infinitiv lung: furare. Participiu: furat. Gerunziu: furând. Conjugare: eu fur, tu furi, el/ea fură, noi furăm, voi furați, ei/ele fură.
Expresii și locuțiuni
a fura ochii — a atrage privirile, a fi foarte frumos sau interesant
a fura vorba — a întrerupe pe cineva care vorbește, a vorbi peste el
a fura căciula — a înșela, a păcăli pe cineva
Etimologie
Din latină furare (a fura), probabil prin intermediul slavului vechi.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'r' la infinitiv: 'a fura', nu 'a furra'. Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'el fură' cu 'ă'.