căpătaverb
că-pă-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A primi, a dobândi, a obține ceva (material sau abstract).
„A căpătat o notă bună la matematică."
verb tranzitiv
2A ajunge să aibă o anumită stare, formă sau caracteristică.
„Proiectul a căpătat o formă finală după multe discuții."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La perfectul compus: am căpătat. Participiul: căpătat. Gerunziu: căpătând. Imperativ: capătă (tu), căpătați (voi).
Expresii și locuțiuni
a căpăta glas — a începe să vorbească sau a deveni cunoscut, a se face auzit
a căpăta formă — a se contura, a deveni concret
Etimologie
Din latină *accapitare, derivat din capitare (a prinde, a apuca).
Se scrie corect: Se scrie cu ă după c și după p: căpăta. Nu confunda cu 'căpăta' (verb) și 'capătă' (forma de prezent, persoana a III-a singular).