dezbrăcaverb
dez-bră-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A scoate hainele cuiva; a îmbrăca pe cineva de haine.
„Mama l-a dezbrăcat pe copil înainte de baie."
verb reflexiv
2A-și scoate propriile haine.
„S-a dezbrăcat și s-a băgat în pat."
verb tranzitiv (figurat)
3A lipsi un copac de frunze, a despuia; a goli de acoperire.
„Vântul a dezbrăcat copacii de frunze."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La perfectul compus: am dezbrăcat. Participiul: dezbrăcat. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea'.
Expresii și locuțiuni
a se dezbrăca de haine — a-și scoate hainele
a dezbrăca pe cineva de haine — a scoate hainele cuiva, adesea cu forța
Etimologie
Din latină *disbrācāre, format din dis- + brāca (pantaloni).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' și 'ă', nu 'dezbrăca' cu 's' sau 'dezbrăca' fără ă. Atenție la grupul 'br' și la accentul pe ultima silabă.