izbutiverb
iz-bu-ti
Definiții
verb tranzitiv
1a reuși să facă ceva, a duce la bun sfârșit o acțiune, a obține un rezultat dorit
„A izbutit să treacă examenul după multă muncă."
verb intranzitiv
2a avea succes, a reuși în viață sau într-o activitate
„A izbutit în carieră datorită perseverenței."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (izbutesc, izbutești, izbutește). Participiul: izbutit. Gerunziu: izbutind.
Expresii și locuțiuni
a izbuti în viață — a avea succes, a-și atinge scopurile
Etimologie
Din slavă veche izbyti (a scăpa, a rămâne), cu influența lui a buti (a fi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': izbuti, nu isbuti. Atenție la diacritice: izbuti (nu izbutî).