eșuaverb
e-șu-a
Definiții
verb intranzitiv
1A nu reuși să ducă la bun sfârșit o acțiune, a da greș.
„Planul lui de a fugi de acasă a eșuat."
verb intranzitiv
2Despre o navă: a rămâne blocat pe uscat sau pe un banc de nisip, a nu putea înainta.
„Corabia a eșuat pe țărm după furtună."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. La perfectul compus: am eșuat, ai eșuat, a eșuat. Participiul: eșuat. Gerunziul: eșuând.
Expresii și locuțiuni
a eșua lamentabil — a eșua într-un mod rușinos sau total
Etimologie
Din franceză échouer, italiană sciogliere (în sensul de a eșua).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' și 'u' după 'e': eșua. Nu confunda cu 'eșua' (greșit) sau 'esua' (fără diacritice).