izbândiverb
iz-bân-di
Definiții
verb intranzitiv
1A reuși să facă ceva, a obține un rezultat dorit, a învinge o dificultate.
„A izbândit să treacă examenul după multă muncă."
verb intranzitiv
2A avea succes, a se împlini (despre planuri, dorințe).
„Planul lui a izbândit în cele din urmă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (izbândesc, izbândești). Participiul: izbândit. Gerunziu: izbândind.
Expresii și locuțiuni
a izbândi în viață — a avea succes, a-și atinge scopurile
Etimologie
Din slavă (veche) izbaviti sau din bulgară, cu sensul de 'a scăpa, a salva'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'b', nu cu 'î': izbândi, nu izbîndi.